Copiii au nevoie de limite

Dupa zeci de ani de ingradiri, libertatea este esentiala pentru noi. Avem tendinta de a oferi libertate nelimitata copiilor nostri si ajungem apoi la neintelegeri si tensiuni greu de clarificat. Da, copiii au nevoie de limite!

Prof. Loredana Rosu ne propune acest material, cu pasii recomandati pentru parintii care vor sa seteze corect limitele inca de la varste fragede. Lectura placuta!

 

Avand o experienta de 10 ani cu copii de varsta prescolara si scolara am avut posibilitatea de a invata zilnic cate ceva. Am observat cu cata usurinta iubesc neconditionat copiii, cat de des zambesc sincer, cum se bucura de lucrurile marunte si cu cat curaj isi marturisesc temerile.

Anul acesta am avut provocarea de a adapta la mediul de gradinita un grup de copii de 3 ani. Am realizat inca o data, la revenirea pe acest segment de varsta prescolara, cat de necesara este interactiunea in aceasta calatorie comuna.

,,Sarcina” mea si a colegelor mele era sa ii conducem pe un drum bun, comun. Nimic mai simplu, nu? Ce presupune de fapt acest drum? Este acea carare pe care cu totii dorim sa pasim, cea a echilibrului emotional, in care sa putem creste. Si nu doar fizic.

Am putut trasa astfel cativa ,,pasi”, care sper sa ii fie de folos oricarui parinte care isi doreste ca actualul copil sa devina un adult responsabil, tolerant, empatic si flexibil. (desigur ca lista poate continua).

Cand am folosit cuvantul limite, aveam in minte un hotar in care noi, parinte sau dascal, sa putem crea situatii de invatare. Responsabilitatea se invata si cred ca de la varste mici ii putem obisnui cu o rutina, fie ea de masa, joaca, scoala, gradinita si mai tarziu, de studiu, etc. Ganditi-va la copilarie ca la un labirint in care copiii se plimba, experimenteaza, iar la maturitate aleg drumul cel mai potrivit pentru ei. Rolul nostru e sa ne asiguram ca au in bagaj toate uneltele necesare.

  • Primul ingredient pe care as vrea sa il mentionez pentru o dezvoltare psiho-emotionala echilibrata este implicarea ambilor parinti in cresterea si educarea copiilor. Una din nevoile primare ale puiului de om este aceea de relationare, pe care o experimenteaza mai intai cu mami si tati.

Inainte de a veni la gradinita sau la scoala, familia este locul in care cel mic ia contact cu bazele comportamentului prosocial. Fiind un comportament invatat si nu innascut, reprezinta procesul prin care copilul isi insuseste o gama de comportamente sau abilitati. Mai inainte de a incerca sa ii invatam pe cei mici cum sa manance, sa se imbrace, cat timp sa petreaca cu prietenul secolului, gadget-ul, nu ar fi frumos sa ne asiguram ca relatia cu el este una armonioasa? De aceasta igiena relationala parinti-copii depind in mare parte viitoarele relatii pe care le va dezvolta copilul.

  • Spuneam mai devreme de faptul ca cei mici pot fi responsabilizati si incurajati sa participe la rutina zilnica. Totodata este important ca ei sa aiba dreptul de a alege. Pornind de la actiuni mici, de la lucruri pe care le fac cu placere, copiii pot fi incurajati sa participe la organizarea unor activitati, la strangerea jocului preferat. Pentru a-l responsabiliza si in acelasi timp pentru ca el sa simta ca este inclus in famile/clasa ar fi frumos ca si el sa aiba ceva de spus si de facut concret. Fiecare copil are dreptul la o opinie, fiind un participant activ al procesului de invatare.
  • Un alt lucru absolut necesar este validarea tuturor emotiilor pe care le traiesc micutii. De multe ori vin cu probleme ce par neinsemnate, iar noi tindem sa le minimalizam ori, in cel mai rau caz , sa le ignoram. Expresii de tipul ,,Nu fi furios!”, ,,Baietii nu plang!”, ,,Nu mai fi trist!” dau stari contrare, de vinovatie pentru ca simt ,,ceea ce nu trebuie”. Creierul nostru nu ar rezista unei fericiri continue, iar copiii trebuie sa stie ca e in regula sa le fie teama, sa fie furiosi cand li s-a intamplat ceva. Rolul nostru este sa ii ghidam in gasirea unei solutii.
  • Cu siguranta ati auzit de foarte multe ori propozitia ,,Fiecare copil e unic.”. Totusi, de multe ori avem tendinta de a pune aceasta calitate intr-o matrita, pentru a-i da o forma. Cand vorbim despre acest aspect nu avem nevoie de limite sau hotare. Cu totii ar trebui sa pretuim si sa valorificam aceasta unicitate. Sa nu comparam, caci fiecare din noi e mai bun la unele lucruri decat la altele. Indemnul meu este sa nu cream competitii neloiale cand tot ce avem de facut este sa le fim parteneri in descoperirea celei mai bune variante a lor.

Copiii iubesc neconditionat, iar aceasta e o lectie pe care fiecare adult ar putea sa o retina. In acelasi timp au nevoi afective, fizice pe care noi incercam sa le acoperim. Ce s-ar intampla daca nu i-am oferi unui copil in primii ani de viata legume? Ar putea dezvolta carente si s-ar putea imbolnavi. Se intampla la fel si cu lipsurile afective. Devin mai tarziu obstacole in viata tanarului adult.

Depinde de dibacia fiecarui parinte si cadru didactic ca cei mici sa nu simta granitele acestui hotar special conceput pentru a creste adulti frumosi. Asadar limitele pe care trebuie sa le impunem unui copil nu sunt altceva decat resursele de care avem noi, adultii, nevoie pentru a le fi alaturi pe un drum securizant in care ei sa se poata exprima liber. Va incurajez pe toti sa creati ,,un pasaport” plin de vize ce ii vor permite copilului dumneavoastra sa paseasca increzator pe fagasul ales.

 

Despre Loredana Rosu:

Mi-am ales meseria de profesor pentru ca iubesc stralucirea din ochii copiilor…aceastra lucire care ne trimite intr-o lume unde totul este posibil. De aceea, in cadrul activitatii mele, fac tot posibilul pentru a valoriza particularitatile fiecaruia.

Am urmat cursurile Colegiului National Elena Cuza din Bucuresti, specializarea invatator- educator si am absolvit Facultatea de Psihologie si Stiintele Educatiei. Ulterior, am participat la cursuri multiple, care au vizat dezvoltarea creativitatii si a inteligentei emotionale specifice varstelor mici.

In activitatea mea imi propun ca spontaneitatea si creativitatea prescolarilor sa fie încurajate, iar apoi canalizate pentru o dezvoltare armonioasa. Sunt mandra ca in fiecare zi aici ma pot alatura inocentei si veseliei copilăriei!

 

Va invitam sa citiri alte Recomandari ale Profesorilor , pe blog.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *