Cum generez ambitie? AUTENTICITATEA

Cum generez ambitie copilului meu pentru ca acesta sa-si indeplineasca obiectivele?

AUTENTICITATEA

“Este o ambitie de nume, una de  situatii si alta – cea mai inalta si cea mai rara – de fapte”.               Nicolae Iorga

Rolul de parinte, dar si de consilier educational mi-a indus dorinta, aproape viscerala, de a contura un spatiu atractiv pentru copii, astfel incat sa le trezesc curiozitatea de a  incerca cadrul ales de mine, dar si de a genera perseverenta pentru a se bucura de finalul calatoriei, un demers pe care il consider o provocare majora ce necesita  o apropiere importanta de acestia pentru a-i cunoaște, crede in ceea ce ei pot darui, si mai ales, pentru a conecta, si sustine ceea ce ei imi ofera.

Acesta provocare a venit dupa ore de studiu si practica pentru a intelege ce presupune ambitia, daca este nativa sau dobandita, daca parintele este reperul care modeleaza felul in care copilul acceseaza performanta, si mai ales, ce putem noi face, in rolul de parinte, pentru a trezi in copiii nostri pasiunea de a incerca repetitiv, cu un efort sustinut, experiente, trairi si informatii necesare pentru a-si atinge obiectivele care ii definesc, depasindu-si astfel frica de esec.

Psihologia este generoasa in explicatii pentru definerea ambitiei, dar dupa o incursiune in cercetare, in date, in concluzii si  in experiente generate in sala de training, am conturat un model care sa ne ajute in intelegerea conceptului, in integrarea acestuia in practica zilnica a cultivarii talentului pe care copiii nostri il detin. In acest articol voi aborda tema autenticitatii definita prin talent, calitati native si stima de sine, pentru ca ulterior sa aprofundam si celelalte teme in scopul de a contura imaginea completa a modelului prezentat mai jos.

MODEL DE ABORDARE A PERFORMANTEI LA VARSTE MICI

 

 

 

 

Psihologii din domeniul dezvoltarii au acordat o atentie surprinzator de scazuta diferentelor dintre indivizi, preocuparea lor fiind pe mediile de grup si normele ce ofereau o imagine generala asupra modalitatilor de abordare ale indivizilor in invatare. Ceea ce este interesant la oamenii de orice varsta este individualitatea acestora, modalitatea lor de a percepe diferit realitatea obiectiva si de a dezvolta aptitudini intr-un mod absolut particular. Copiii prezinta indicatori ai individualitatii prin comportamente inca de mici; diferentele dintre acestia reflecta temperamentul ce reprezinta setul de caracteristici innascute care disting o persoana de alta, la nivelul stilului comportamental pe care il adopta, ca raspuns la stimularile din mediu, ce arata forta emotionala, ritmul si regularitatea cu care sunt realizate activitatile. Cercetarile stiintifice rezumate de Molfese & Molfese, 2000, si de Rothbart& Bates, 1998, au scos in evidenta faptul ca indivizii detin calitati ce fac parte din echipamentul innascut si sunt aproape sigur determinate genetic.

Talentul este o combinare specifica de aptitudini, acestea la randul lor sunt simple sau complexe, fiind determinate de gradul de cultivare a talentului, si asigura posibilitatea unei executii superioare intr-o activitate.

Autenticitatea reprezinta acele elemente usor observabile la varsta mica, ce contureaza temperamentul si sunt nuantate mai tarziu prin trasaturi de personalitate. Inaintand in varsta, personalitatea devine mai coerenta, nuantata intr-o constelatie ce funcţioneaza unitar si in care interactiunea mai multor caracteristici este semnificativa.

Parintii au tendinta sa isi compare propriul parcurs existential, valorile, temperamentul cu cele ale copiilor, sa le impuna practici acestora ce tin rareori cont de datele cu care ei vin in lumea aceasta. Mediul social este un alt reper definitoriu in a le impune modele de comportament, si acestia manifesta de cele mai multe ori respingeri. Un mod sanatos de a aborda relatia cu propriul copil este, in primul rand, sa fim constienti de structura noastra de personalitate, sa raspundem coerent la intrebarea cine suntem noi si cum se nuanteaza rolul de parinte pe ceea ce noi detinem.

Este important sa privim copilul ca pe o entitate aparte, sa o profilam fara a fi influentati de elemente exterioare, pentru ca apoi sa o analizam in relatie cu mediul familial, scolar si social. Dezvoltarea ambitiei, a motivatiei si a perseverentei copiilor ar trebui sa vina ca rezultat al unei constiinte de sine ce contureaza ideea de fiinta distincta cu existenta proprie, cu o imagine personala  pe care si-o construieste copilul prin raspunsul, ghidat de catre parinte, educator la intrebarea cine sunt eu. Stima de sine este valoarea pe care copilul o ataseaza calitatilor lor si are un impact major asupra motivatiei de a incerca solutii, inlaturand frica de esec.

Astfel, ce putem noi face este sa ne observam copilul, sa-i identificam calitatile pentru ca mai apoi sa-l facem constient de ele, sa fim corecti cu propriile noastre limitari si sa analizam relatia cu cel mic si prin prisma acestora, sa-i dezvoltam stima de sine prin valori ce-i induc gandirea pozitiva despre el si lume pentru ca astfel, sa fie capabil sa vada si sa se vada intr-un mod constructiv, sa inteleaga riscul, dar sa-si dea sansa solutiilor care ii cultiva talentul.

Subiectul urmatorului articol nuanteaza importanta talentului copiilor in raport cu perseverenta, care la randul ei, genereaza tarie de caracter, vitala pentru a atinge performanta.

 

Irina Tudorache este mama si specialist cu o experienta de peste 15 ani ca trainer, coach, consultant in zona de dezvoltare a copilului si a adultului.
Irina detine mai multe acreditari nationale si internationale in urma formarilor ca Master Trainer, Coach şi Facilitator. A construit programe de dezvoltare pentru prescolari si scolari timp de 6 ani.
Alaturi de o echipa de specialisti ai Ministerului Educatiei Irina Tudorache a participat la dezvoltarea si implementarea curriculei optionale Educatie pentru Sanatate in Scoala Romanesca 2009 – 2013.