Trebuie sa exersam curajul de a spune NU?
In primavara lui 2016, presa romaneasca a aruncat o bomba cu informatii despre
folosirea pe scara larga in spitalele romanesti a dezinfectantilor diluati
achizitionati de la o firma, care era implicata intr-un scandal similar
inca din 2006. Dezvaluirile au condus la un final apoteotic: patronul firmei s-a
sinucis, iar compania a intrat in insolventa. Si in istorie ca o organizatie
criminala.
La momentul scandalului in companie lucrau aproximativ 50 de angajati care si-au
pierdut ulterior locul de munca, capatand totodata o pata neagra in CV. Pentru ca
este greu de crezut ca toata publicitatea negativa din jurul angajatorului nu le-a
afectat cariera – a lucra intr-o structura lipsita de scrupule, presupune, in ochiul
public, fie lipsa de curaj, fie de moralitate. Si chiar dacă profilul profesional
ramane impecabil, tot exista riscul sa apara dificultati de a trai cu astfel de
schelete prin sertare.
In activitatea de consultanta vad adesea ca cele mai vulnerabile firme sunt cele in
care angajatii nu au curajul de a refuza nedreptati si sarcini aflate la limita
deontologiei profesionale sau la cea a absurdului. Le lipseste asadar curajul de a
spune “nu”.
Pare profitabil sa iei un salariu luna de luna, indiferent de context. Totusi, ar
trebui sa gandim cariera in termeni de sustenabilitate, pentru ca piata muncii
nu prea uita si nici nu iarta.
“Ce are asta cu educația copiilor?” va veti intreba poate.
Mai multe decat ne inchipuim. Curajul nu este o nebunie de moment, ci o calitate
care se construieste in timp de la cele mai fragede varste (cititi si articolul Curajul se poate educa. Aflati cum!). A da copiilor dreptul de a alege, de a protesta atunci cand se simt nedreptatiti, de a-si exprima sau argumenta opinia, de a gresi, sunt cai sigure spre a cladi curajul de a spune “nu”
ori de cate ori se impune.
A le inabusi independenta, a-i pedepsi pentru ca incearca sa-si apere drepturile sau
parerile, inseamna a creste adulti obedienti, vulnerabili abuzurilor angajatorilor
si nu numai.
In loc sa le pedepsim negatiile, ar trebui sa le incurajam exprimarea lor
echilibrata, asertiva. Sa-i invatam sa-si controleze furia, sa argumenteze pe intelesul tuturor, sa inteleaga ca orice “nu” poate declansa sentimente contradictorii, conflictuale chiar si sa-i pregatim pentru o paleta larga de scenarii. Pentru ca nu curajul unui refuz inchide cai de comunicare. Obraznicia, lipsa empatiei sau agresivitatea o fac.
Lasati asadar copiii sa se impotriveasca, si la scoala, si acasa. Ba chiar sa abuzeze de “nu”-uri. Pentru ca este mult mai simplu sa-si calibreze in timp multimea de negatii decat sa-si regaseasca la nevoie curajul de a le exprima.
Despre Valentina Neacsu
Licentiata in Stiintele Educatiei, Valentina are o indelunga experienta in Recrutare si Selectie, Consultanta HR si Manageriala. Este mama, antreprenor si blogger. O puteti gasi pe www.valentinaneacsu.ro.