Curajul se poate educa. Aflati cum!

Vazut adesea ca o virtute opusa fricii, curajul pare a fi inaccesibil tuturor, deci specific arsenalului supereroilor si personajelor fantastice. Putini realizeaza ca este o calitate utila tuturor si esentiala reusitei, in plus, curajul este o trasatura de personalitate care se poate educa.

Sa o luam totusi cu inceputul: frica este abilitatea fiecaruia de a percepe eventuale pericole. Vorbim asadar despre un instrument de adaptare util, normal, universal. Exista totusi persoane care au un nivel al anxietatii mai mare si altele mai putin receptive la stimuli cu potential vatamator. Oricum ar fi, posibilitatea de a analiza corect informatiile din mediul inconjurator si de a reactiona in functie de nivelul de pericol sau de a mobiliza resursele necesare unor actiuni pot fi incluse in definitia curajului. Acesta devine astfel din opusul fricii controlul ei, capacitatea de a gestiona eficient impulsurile anxioase.

Evident ca vorbim despre ceva greu masurabil: curajos este si un pompier care isi risca viata pentru a-i salva pe altii, dar si cineva capabil sa o ia de la capat in momente cruciale din viata sa. Curajul poate fi nebunesc sau romantic, temperat sau urias, mic sau mare, fata de altii sau fata de sine, spontan sau calculat. Este greu de masurat, formalizat, pus in grafice sau in definitii complete de manual.

Dar vorbim despre un ingredient esential al succesului personal si profesional. Orice om care a reusit intr-un domeniu poate spune ca pe langa munca asidua, sacrificii sau abilitati speciale, a avut si un dram de curaj la un moment dat. Si-a riscat banii, imaginea, sanatatea, a avut puterea de a lua decizii dificile, a avut perseverenta de a se ridica si a o lua de la capat. Iata ca a creste copii curajosi poate insemna a pune bazele succesului.

Cum arata asadar indrazneala?

O caracteristica evident a celor curajosi este puterea de a fi autentici, de a-si exprima propria personalitate. Intr-o lume care judeca in sabloane, oamenii indrazneti sunt ei insisi, indiferent de context.

O alta trasatura este curajul de a spune “nu”, de a stabili clar si asertiv limite pe care cei din jur trebuie sa le respecte.

Si nu in utimul rand curajosii sunt cei care actioneaza promt, iau decizii rapide si uneori neasteptate, pentru ca analizeaza corect, in timp real eventualele pericole.

Ce putem face ca parinti pentru a educa indrazneala?

In primul rand sa ne gestionam eficient propriile frici. Cresterea copiilor se bazeaza pe exemplul personal.  Daca noi ne temem de boli, animale, decizii sau intamplari, vom transmite mai departe spaimele noastre. Daca ne temem sa parasim relatii abuzive sau ramanem in pozitii care ne afecteaza vizibil, vom educa aceeasi toleranta bolnava la rau.

In al doilea rand sa avem incredere in copiii nostri ca pot face fata provocarilor cotidiene. A face totul in locul lor, a-i feri de responsabilitati, este tot o exprimare a fricii nostre parentale: ca nu se vor descurca, ca vor suferi sau vor esua. Dar astfel nu doar ca le afecta autonomia, capacitatea de a fi independenti, dar cream personalitati anxioase, chiar dependente, convinse ca viata este prea grea sa o poata lua singuri in piept.

Si nu in ultimul rand sa le reamintim constant ca in viata succesul si esecul, durerea si bucuria, greul si usorul sunt nu doar opuse ci si complementare. Sa-i ajutam sa se mobilizeze dupa esecuri, sa le oferim solutii de a face fata situatiilor dificile si un umar pe care sa se sprijine la greu.

Ce pot face profesorii pentru a avea elevi curajosi?

Sistemul de invatamant actual perpetueaza, din comoditate, traditia recompenselor pentru copiii cuminti, docili, usor de tinut in banca. Asta inseamna ca nu incurajeaza eventuale confruntari ideologice elev-profesor, initiativele venite dinspre banca spre catedra sau chiar feedback-ul invers, de la cel mic la cel mai mare. Cu alte cuvinte tempereaza curajul si creaza o zona de confort a carei depasire genereaza multiple anxietati.

Exista totusi formatori care inteleg ca a tine elevul in sfori imaginare nu ajuta la nimic si ofera acestora o libertate de exprimare si actiune la scoala.

Este important asadar ca elevul sa fie lasat sa-si exprime direct, transparent si empatic opiniile, sa poata alege anumite continuturi de invatat, sa fie incurajat in caz de esec si, mai ales, sa fie scos controlat din zona de confort. Aceasta nu inseamna o nota prosta sau clasica sapuneala, ci actiuni constructive, non-punitive: diverse prezentari in fata clasei (este ecunoscut ca vorbitul in public este printre cel mai comun motiv de panica), activitati creative, organizare si management de proiecte sau incurajarea de a avea periodic initiative proprii.

Ce putem face noi toti, adulti si copii, pentru a practica indrazneala?

In primul rand sa ne propunem acest lucru, sa intelegem ca a fi curajos este o calitate si nu o nebunie de moment. In al doilea rand sa invatam de la cei curajosi din jurul nostru.

Aceasta inseamna sa acceptam o diversitate de persoane in cercul de cunoscuti, sa nu cream acea bula sociala confortabila, dar periculoasa, formata din oameni asemanatori noua. Si nu in ultimul rand, sa intelegem ce anume ne trage spre reactii panicoase (modelul parintilor, posibile traume sau intamplari cu final trist) si sa incercam sa le depasim, cautand chiar ajutor specializat atunci cand simtim nevoia.

 

Despre Valentina Neacsu

Licentiata in Stiintele Educatiei, Valentina are o indelunga experienta in Recrutare si Selectie, Consultanta HR si Manageriala. Este mama, antreprenor si blogger. O puteti gasi pe www.valentinaneacsu.ro

 

 

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *