Emotii in viata de parinte

Inteligenta emotionala, blocajele si beneficiile emotiilor sunt subiecte din ce in ce mai prezente in aria de interes a multora dintre noi. Laura Dima crede ca acest lucru vine dintr-o nevoie de a compensa lipsa de educatie emotionala cu care ne-am confruntat, atat in sistemul familial cat si in cel de invatamant, unde accentul s-a pus pe inteligenta cognitiva (IQ). Totusi, IQ-ul nu garanteaza succesul in viata sau relatii armonioase si vom vedea de ce pentru orice adult si parinte, inteligenta emotionala este esentiala.

Ce este de fapt inteligenta emotionala ?

Conceptul este popularizat in cartile lui Daniel Goleman incepand cu anul 1995. Aceasta forma de inteligenta are cateva componente de baza:

  • constientizarea de sine – capacitatea de a ne recunoaste si intelege propriile emotii;
  • autocontrolul – abilitatea de a ne gestiona emotiile, de a ne stapani impulsurile ;
  • empatia – capacitatea de a intelege si accepta emotiile celorlalti
  • aptitudinile sociale, care ne ajuta sa avem relatii armonioase.

Conform psihologului si cercetatorului Paul Ekman, exista 7 emotii de baza, care pot fi recunoscute dupa expresia fetei in orice parte a lumii, fie ca vorbim de o tara din Europa sau de un trib din Africa : tristete, furie, frica, dispret, dezgust, bucurie si surpriza. Insa pe langa acestea exista zeci de alte emotii, cum ar fi: rusine, incredere, nesiguranta, anxietate, incantare, regret, invidie, suferinta, frustrare, vina, disperare, speranta, remuscare, iritare, extaz, neajutorare.

Cum raspundem totusi cand cineva ne intreaba cum ne simtim? De cele mai multe ori, spunem doar «Sunt ok» sau «Nu sunt bine».

Rolul inteligentei emotionale in parenting

In viata de adult, cu siguranta cele mai intense emotii le simtim in cadrul relatiilor semnificative, in primul rand cu partenerul/partenera si cu copilul/copiii.

Constientizarea si gestionarea emotiilor incep cu capacitatea de a le verbaliza, de a fi capabili sa spunem ce anume simtim in interiorul nostru. Daca noi ca parinti nu ne dezvoltam aceasta capacitate, copilul nostru la randul lui nu va avea de unde sa invete sa le recunoasca, sa ne spuna ce simte, cum il afecteaza o intamplare anume. Noi suntem modelele pe care copilul le va urma si pe baza carora isi va dezvolta propriile tipare emotionale.

Nivelul nostru de inteligenta emotionala depinde si el de propria copilarie. Ce am auzit si ce am vazut ca si comportament al parintilor raportat la emotii? Cata afectiune am primit? In ce masura ne acceptau parintii emotiile? Ce emotii manifestau ei cel mai frecvent ? Si parintii nostri la randul lor au avut niste modele, asa ca nu-i putem invinovati. Ideea e sa constientizam si sa ne diferentiem de ei, sa intrerupem cercul vicios, care altfel va continua cu copiii nostri.

La ce ne ajuta emotiile?

Emotiile ne transmit un mesaj despre noi insine, avand un rol important in autocunoastere si dezvoltare personala. De exemplu, daca am o reactie de furie exagerata fata de un comportament al copilului, pot face apoi un pas in spate pentru a ma intreba «Ce se intampla cu mine?», «Ce buton sensibil a atins copilul in mine?», «Ce pot face diferit data viitoare?»

Emotiile ne protejeaza. De exemplu, frica ne ajuta atat pe noi cat si pe copiii nostri sa ne ferim de pericole. Emotiile ne coloreaza vietile si ne ofera profunzime si intensitate. Va puteti imagina cum ar fi viata fara bucurie? Fara incredere? Fara fericire?

Emotiile ne motiveaza pentru a ne comporta intr-un anumit mod. Daca am facut un lucru si stiu ca mi-a adus bucurie sau incredere, voi fi inclinat sa repet acel comportament.

De ce TOATE EMOTIILE SUNT BUNE?

Am vazut deja multe beneficii ale emotiilor si cred cu tarie ca toate emotiile sunt bune, pur si simplu pentru ca ele exista si spun ceva despre noi. Este foarte important, atat pentru copii cat si pentru adulti, ca toate emotiile sa fie acceptate, gestionate si exprimate intr-un mod sanatos, pentru ca reprimarea lor nu aduce decat blocaje si conflicte interioare.

Folosim termenii de emotii pozitive si emotii negative, insa ar trebui sa tinem cont in primul rand de contextul in care se manifesta emotiile. Din aceasta perspectiva, exista emotii functionale si disfunctionale, adica emotii adaptate situatiei prin care trecem, emotii care ne mobilizeaza sau emotii neadaptate, exagerate, care ne afecteaza negativ. De exemplu, daca am facut o greseala, este functional sa ne para rau, sa simtim regret, dar este disfunctional sa simtim rusine.

Nu toate emotiile pe care le numim negative sunt si disfunctionale. De exemplu, frica de multe ori ne ajuta, pentru ca ne mobilizeaza sa facem fata pericolelor.

Despre RUSINE

As vrea sa insist asupra acestei emotii, deoarece multi dintre noi am crescut intr-o cultura a rusinii, pe care riscam ca si parinti s-o transmitem mai departe daca nu constientizam efectele sale negative. Am auzit frecvent « Nu face X lucru ca e rusine », « Nu plange, esti baiat mare si e rusine » etc. Poate nu ne dam seama de impactul acestor simple cuvinte, insa rusinea este o emotie disfunctionala pentru ca ea afecteaza stima de sine a copilului, ii pune la indoiala valoarea ca persoana si ii transmite ca nu este suficient de bun sau ca nu se ridica la standardele parintilor sau ale societatii. Impactul se va vedea si in viata de adult, printr-o incredere de sine scazuta sau prin incercarea constanta de a dovedi ca este suficient de bun.

Idei pentru gestionarea sanatoasa a emotiilor

In final, as vrea sa prezint cateva strategii care ne ajuta atat in procesul de dezvoltare personala cat si in parenting:

  • Constientizarea propriilor emotii, dintr-o pozitie de observator fata de reactiile si comportamentele noastre
  • Verbalizarea emotiilor, spunandu-i copilului sau partenerului cum ne simtim in anumite situatii
  • Ajutarea copilului sa-si recunoasca si impartaseasca emotiile, spunandu-i “Vad ca esti suparat / furios…”sau intrebandu-l cum s-a simtit in situatia X
  • Acceptarea tuturor emotiilor, ale noastre si ale copiilor, chiar daca sunt “negative”, gandindu-ne la ce mesaje ne transmit
  • Exprimarea emotiilor intr-un mod care sa nu-i raneasca pe ceilalti, folosind comunicarea asertiva

 

Laura Dima este mama, psihoterapeut, trainer si consilier de dezvoltare personala.

Activitatea ei consta in grupuri de autocunoastere si dezvoltare personala, workshop-uri pe diverse teme, terapie individuala si de cuplu. Mai multe detalii aici.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *