Experienta mea de mama – Elena Tutunaru

Personal mi-am dorit foarte mult copii. Am reusit la a cincea incercare. Fericire maxima! Primii 4-5 ani o bucurie si un rasfat total.

Da, rasfat, toata familia era la picioarele fetei mele! Apoi incet incet au venit situatiile neasteptate si pubertatea caracterizata de specialisti ,, violenta”! Aici au inceput provocarile pe o durata de  7-8 ani.

Am schimbat 2 scoli generale, 3 clase, 4 invatotori, 5 diriginte, 4 directori. M-am intrebat de multe ori care-mi sunt problemele?

Mi-am depasit prejudecatile si la ai ei 13 ani am apelat la un psiholog in probleme de pubertate. A fost un moment de cotitura, am inteles ca :

  • suntem diferite ca personalitate si mod de abordare a fiecarei zi! Ea pornea fiecare zi cu ce mai vroia sa experimenteze si ce mai vrea pentru a se simti fantastic iar eu cu ce trebuie si se cade sa fac in calitate de mama, sotie, angajat!
  • eu ma conformam cutumelor si regulilor iar ea nu accepta nimic care din punctul ei de vedere nu are sens sau este impus fara logica
  • ea pe principiul ce am chef si-mi face placere iar eu pe responsabilitati si sarcini pentru obiective

A fost mult de negociat, cedat cu masura, riscat si mai ales nopti nedormite  cu multe framantari. Pas cu pas am avut victorii si infrangeri, profesori revoltati sau care o apreciau , nota 6 sau 7 la putare ne-a caracterizat.

Acum are 28 ani, 8 ani de vechime in munca, licentiata si apreciata. Avem o relatie de prietenie si respect reciproc. Ma simt victorioasa si cred ca puteam fi mai relaxata in toti anii hotaratori de la 13 la 21 ani ai ei.

In baza propriei experiente am 3 sfaturi pentru tinerii parinti:

  1. Obisnuiti-va sa aveti o baterie de intrebari sa identificati si sa intelegeti cum gandeste si in ce conjunctura se afla copilul dvs. Incepand cu aceasta practica mi-am repurtat primele victorii. Nu am presupus ca inteleg, m-am asezat sa vad ce si cum stau faptele.
  2. Faceti echipa cu copilul si nu luati de bun tot ce vine din afara. Aveti nevoie de o relatie de incredere si respect care se construieste preponderent in situatii conflictuale, tensionate fata de terti sau in familie. Aratati ca va pasa de el (copilul), nu de ce zice lumea sau faptul ca tu ca parinte  nu esti confortabil cu situatia.
  3. Activitati comune, agreate de ambele parti, nu impuse sau presupuse. Acceptati sa invatati activitati care poate ca nu te atrag. Incearca, nu se stie cat de surprins vei fi sa te descoperi si sa se construiasca o legatura profunda de respect si iubire la care nici nu ai visat. Invata si tu de la copil si va primi mai usor ce-i transmiti.

Ce am invatat de la copilul meu:

  • sa ma distrez, sa ma relaxez
  • toleranta fata de ceilalti – suntem atat de diferiti
  • ce inseamna sa ai grija de corpul tau – sa-ti cunosti limitele fizice

Sunt la o varsta matura si pot sa va spun ca nimic nu este mai important in viata decat sa te simti implinit ca parinte! Flexibilitate, iubire , rabdare si bucuria de a fi parinte in fiecare clipa, va doresc!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *