Elena Cosbuc: Noi ne nastem fiinte perfecte

Elena Cosbuc ne dezvaluie cateva perspective speciale, vizionare, care va vor chema la reflectie.

  1. Care este cea mai mare schimbare petrecuta la venirea pe lume a copilului tau?

As zice ca din acel moment a inceput sa se produca in mine o puternica constientizare. De cand l-am tinut pentru prima data in brate pe micul pui de om, m-a coplesit responsabilitatea enorma cu care am fost investita – aceea de a forma un nou om, un nou caracter. Am inceput sa realizez ca vin din urma cu multe „bagaje” nefolositoare, capatate la randul meu de la parinti si de la oamenii care m-au impactat. Si ma refer aici la bagaje emotionale, mici traume, comportamente si obiceiuri nedorite.

La inceput m-am speriat, si m-am gandit ca imi va fi imposibil sa schimb acele lucruri care nu imi placeau la mine. Mai tarziu mi-am dat seama ca teama venise din cauza ca nu stiam la acel moment cu ce sa inlocuiesc vechile obiceiuri. Noi oamenii functionam pe tipare mentale contruite in ani si ani de zile, iar a te schimba e la fel de dificil cum este croirea unui drum prin jungla amazoniana cu o maceta! Se poate, dar iti trebuie mult curaj, rabdare si determinare.

Eu avand in fata obiectivul -fericirea copilului meu – nu am lasat nimic sa-mi stea in cale. Mi-am zis ca de vreme ce acele ganduri si obiceiuri vechi nu-mi mai serveau scopului actual, cel mai bine e sa ma las in seama intuitiei, si ma bucur ca am facut asta! In plus, copilul mi-a fost profesor de multe ori, aratandu-mi care sunt nevoile sale, cum se ofera iubirea neconditionata, ce inseamna bucuria autentica.

Mi-am mai dat seama atunci ca ne trebuie de fapt atat de putin ca sa fim fericiti… E suficient sa iti vezi copilul gangurind, razand in hohote sau cuibarindu-se la pieptul tau ca sa iti umpli inima de bucurie. Cred ca toate mamicile stiu ce spun eu – atunci cand ai sufletul deschis spre copilul tau, se produce o magie incredibila, de parca innoti intr-o mare de fericire. Asa ca anul petrecut acasa cu baietelul meu a fost cel mai frumos si cel mai transformator an din viata mea!

  1. Cere este cel mai bun sfat primit si ce sfat ai dori sa dai tinerilor parinti?

Imi vine greu sa dau sfaturi altora, pentru ca stiu ca orice parinte isi doreste ce e mai bun pentru copilul sau. Eu insa consider ca cel mai important lucru pe care il poate face un parinte este sa-si ghideze copilul in asa fel incat sa-i permita sa se dezvolte liber, fara sa aplice asupra lui etichete, constrangeri, conditionari sau pedepse.

Stiti, noi ne nastem fiinte perfecte. Un bebelus e perfect si complet asa cum este el, si se minuneaza de tot ce vede sau experimenteaza in jurul sau. Ajungem sa nu mai credem asta despre noi pentru ca oamenii din jurul nostru ne-au descurajat sa ne mai percepem asa. „Nu esti in stare”, „nu poti face asta singur”, „baietii nu plang” – iata doar cateva exemple de afirmatii pe care noi parintii le spunem copiilor, fara macar sa avem intentii rele. Insa toate aceste afirmatii ii ranesc in interior, si lasa urme mai mari decat ne inchipuim.

In plus, punem o presiune enorma asupra copiii nostri. Poate fiecare dintre noi a gandit sau a spus copilului „eu nu am putut/reusit sa fac cutare lucru, dar vreau ca TU sa faci asta”. Daca stam sa ne gandim mai profund, de ce am vrea sa proiectam asupra copilului nereusitele noastre? Nu cumva egoul ne opreste sa vedem ca fiinta din fata noastra are dreptul la propria sa viata? Copiii detin cumva adevarul, si m-a uimit mult ce mi-a spus intr-o zi baietelul meu (Filip, 5 ani si jumate): „Eu sunt alt om, si fiecare om are dreptul sa faca ce vrea el, nu ce vrea altcineva”.  Are dreptate, nu-i asa?

Mi-as dori ca noi, parintii, sa constientizam ca e in puterea noastra sa crestem fiinte frumoase, increzatoare, complete, si dornice sa schimbe lumea intr-un loc mai bun. Sa le permitem copiilor sa manifeste plenar, sa isi exprime emotiile, atat bucuria, dar si furia sautristetea, sa ii lasam sa fie curiosi, si mai presus de toate, sa se accepte cu toate calitatile si defectele lor.  Si de ce nu, sa incercam si noi sa ne acceptam si sa ne iubim asa cum suntem, pentru ca suntem diferiti, minunati, si avem destul de putin timp aici, pe planeta aceasta. Sa ne bucuram, deci, cat mai mult!

  1. Care este intrebarea cea mai simpatica ivita din curiozitatea copilului tau?

Filip este genul de copil curios din fire, care pune foarte multe intrebari si cu care poti avea discutii libere pe orice subiect. Cred ca cele mai haioase intrebari vin din sfera „cum se fac copiii”. Avea vreo patru ani cand,intr-o zi, m-a intrebat foarte senin daca vreau ca eu si cu el sa facem un copil impreuna. Adica sa nu ii spunem lui tati de chestia asta, sa fie o surpriza. Si ca el ma va ajuta sa cresc copilul, care ar vrea el sa fie fetita. Stie sa-i dea si biberonul! Doar sa nu-mi puna mie aia branula la spital…ca el ma iubeste si nu ar vrea sa sufar. Buun, el facuse deja tot planul! Ce sa fac acum, mi-am zis? Dupa ce mi-a trecut uimirea si amuzamentul, i-am explicat ca eu pot face un alt copil doar cu tati, asa cum l-am facut si pe el,si ca tati e barbatul pe care il iubesc si cu care m-am casatorit. I-am aratat si verigheta, sa vada ca intre noi e un legamant. Si ca iubirea pe care o simt fata de el este diferita de cea pe care o simt fata de tati. In plus, doar doi adulti, barbat si femeie, care se iubesc si care nu sunt rude, pot face copii impreuna. El a ramas putin dezamagit pentru cateva secunde, dupa care a schimbat subiectul. Iar eu am rasuflat usurata ca deocamdata nu a pus mai multe intrebari pe acest subiect. Intre timp am cumparat o carte despre cum sa-i vorbim copilului despre sexualitate, asa ca ma simt mult mai pregatita acum sa-i raspund.

  1. Numeste 3 valori pe care doresti sa i le transmiti?
  • Increderea in Dumnezeu si in el insusi
  • Compasiunea pentru oameni si natura
  • Rezilienta si flexibilitatea in gandire
  1. Cum reusesti sa echilibrezi timpul petrecut la job cu cel alocat familiei? Care este activitatea preferata cu copilul tau?

Destul de greu, ani de zile am fost intr-o continua frenezie, de aceea sunt intr-o perioada de tranzitie de la un job full-time la antreprenoriat. Imi pun familia pe primul loc in tot ceea ce fac, si ii dau copilului meu ce am eu mai bun – iubire, sustinere, atentie, distractie si multe altele.

Cand sunt acasa, facem cam toate lucrurile impreuna, mereu cu bucurie: gatim, facem curatenie, contruim diverse lucruri din piese Lego, pictam, ne uitam la filme pentru copii, invatam, citim, dansam, ne prostim.

Cred ca si mie si lui Filip ne place foarte mult sa facem proiecte DYI – ultima data am facut o inimioara pictata cu mainile pentru ziua lui tati, iar incantarea a fost maxima!

  1. Cum te raportezi la sistemul de invatamant? Ce asteptari ai?

As ziceca am putine asteptari de la sistemul public de invatamant, deoarece consider ca educatia adevarata nu se face „in masa”. Nu se doreste ca „turmele” sa fie prea educate, asa ca daca vrei sa te diferentiezi, trebuie sa inveti pe cont propriu. Cred mult in autoeducare. Si acum e si foarte usor, orice vrei sa inveti, gasesti pe internet!

De asemenea, consider ca parintii sunt cei care transmit valorile si viziunea. De aceea suntem datori sa petrecem timp de calitate cu copiii nostri, pentru ca ei sa aiba timp sa ne cunoasca, sa discutam cu ei absolut orice, sa le raspundem la intrebari, si sa ii provocam noi cu intrebari la care sa caute un raspuns.

Mai cred ca e foarte important sa ne familiarizam copiii de mici cu toate domeniile artei – muzica, pictura, literatura, teatrul. Aceasta le dezvolta creativitatea, imaginatia, intelectul, si ii ajuta sa isi exprime emotiile si sa fie sensibili la frumos. Am constatat ca noua, romanilor, ne cam lipseste sensibilitatea aceasta de a percepe frumosul, atat in noi, intre noi, precum si in tot ceea ce ne inconjoara. Insa nu e timpul pierdut, ne putem dezvolta impreuna cu copiii nostri!

  1. Cum definesti succesul pentru copilul tau?

Cred ca succesul este de fapt starea de multumire, bucurie, plenitudine, pe care o simtim in interior atunci cand punem seara capul pe perna. Facem ceea ce ne place? Simtim ca ceea ce facem este in acord cu valorile noastre? Generam ceva bun pentru societatea in care traim si pentru umanitate? Ne simtim valorizati pentru efortul nostru? Daca raspundem cu DA la aceste intrebari, atunci eu consider ca suntem oameni de succes.

Imi invat copilul ca ordinea in care se determina succesul este: descopera-ti pasiunea, invata si munceste ca sa devii bun in ceea ce-ti place, aplica ceea ce ai invatat, masoara rezultatele, apoi imbunatateste ceea ce crezi ca poate fi facut mai bine. Iar succesul urmeaza acestor actiuni.

  1. Care sunt cele mai mari provocari pe care le ai ca parinte?

Una dintre cele mai mari provocari ale mele este timpul. Mi se pare, exact asa ca in Morometii, ca timpul nu mai are rabdare cu oamenii. Iar faptul ca nu am suficient timp sa petrec cu copilul meu imi creeaza o mare suferinta. Insa lucrez la acest aspect, si sper ca in curand sa ii pot oferi mai mult lui Filip, mai ales ca din toamna incepe scoala.

O alta provocare pentru mine ca om si ca parinte este societatea in care traim, si agitatia permanenta a oamenilor din jur. Stilul meu a fost dintotdeauna unul mai molcom, asa ardelenesc, chiar daca sunt bucuresteanca, si imi place sa fac lucrurile in tihna. Asa ca Filip a preluat de la mine aceasta lentoare, de a face lucrurile pe indelete, de a se bucura de momentele pe care le traieste, de locuri, de a nu fi mereu in graba. Acum, daca am trai in cultura orientala, totul ar fi perfect. Insa noi, occidentalii, suntem intr-un permanentdu-te-vino. Noi, ca sa ne protejam de stress, evitam in general mall-urile si locurile aglomerate, iar Filip ma trage de mana afara cand suntem in vreun magazin (mai putin din cele de jucarii). Ne retragem undeva in natura unde ne simtim noi fericiti, si uite asa ne echilibram.

  1. Doresti sa adaugi ceva?

Doar sa punctez faptul ca iubirea si bucuria momentului prezent sunt temelia unei familii frumoase. Asa ca fiti recunoscatori pentru familia voastra si ghidati-va copii prin viata intelepciune, cu dragoste si cu rabdare!

 

Despre noi:

„Suntem cea mai frumoasa familie!” spune Filip, in varsta de 5 ani si jumatate, despre familia sa. Fara a fi lipsita de provocari, familia Cosbuc este cladita cu multa iubire, rabdare, si credinta.

Cu o cariera de 15 ani in domeniul marketingului, in companii mari din domeniul IT, Elena a decis ca anul acesta este unul potrivit pentru a deveni antreprenor:

„Deocamdata imi pun ordine in ganduri si construiesc un prototip pentru afacerea mea. Voi face ceva la care visez de ani de zile, mai exact sa „destresez” angajatii din corporatii.

 

Am fost si eu acolo si ii inteleg perfect: deadline-urile stranse, volumul mare de munca si competitivitatea ii aduc cu nervii la limita. Incerc sa vin cu o solutie care sa ii ajuta sa faca fata acestor provocari, si sper ca si angajatorii sa fie receptivi. Practica se numeste mindfulness si este aplicata deja cu succes de marii jucatori din business. Studiile arata ca practicate cu consecventa, tehnicile mindfulness pot creste productivitatea angajatilor, imbunatati memoria si scadea nivelul de stress. Acum sunt in curs de acreditare la o universitate din Anglia, si abia astept sa incep sa ajut oamenii!”

 

Sotul Elenei, Alexandru, este director de vanzari in IT, asa ca petrece mare parte din timp in deplasari in strainatate. Elena spera ca propriul sau business sa-i permita sa-si faca propriul program si sa petreaca mai mult timp cu Filip, care va incepe in toamna clasa pregatitoare.

 

Experienta Parintilor, pe blog.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *