Pasiunea pentru fotografie

pasiunea pentru fotografie

Radu Gasler: As vrea sa cred ca am descoperit pasiunea pentru fotografie la un moment dat printr-o intamplare, dar cu cat ma gandesc acum mai mult pare sa fi venit ca un lucru firesc. Inca de cand eram mic eram pasionat de arta. Inclinatia spre arta a venit in special de la parintii mei. Tatal meu era el insusi un artist iar mama mea iubea artistii, de aceea cred ca l-a si indragit asa mult mult pe tata.

Una dintre primele mele amintiri din copilarie este legata de pictura. Imi amintesc ca la 5-6 ani nu voiam sa merg la gradinita. Eram pe atunci foarte interiorizat si nu imi doream sa vorbesc cu ceilalti copii. Asa că i-am convins pe parintii mei sa ma lase singur acasa pana vin ei de la serviciu. Nu stateam totusi foarte mult singur, doar pana la pranz cand venea mama. In fiecare dimineata cand plecau parintii mei la serviciu ii petreceam cu privirea de la geam si plangeam. Apoi ma linisteam si uitam de timp privind fascinat prin multele albume de picturi pe care le aveam in casa. Ma fascinau culorile, contrastele, lumina si intunericul si citeam povestile ascunse in fiecare pictura. Am invatat atunci atat de multe lucruri din picturi. Cred ca pictorii au fost primii mei prieteni si pentru ca ei mi-au alinat singuratatea.

Mai tarziu, pe la 15 ani am descoperit pasiunea pentru scris. Citeam mult, proza si poezii si am inceput si eu sa scriu poezii. Am aflat atunci de un site cu artisti in care imi publicam poeziile si unde erau oameni deschisi care sa le citeasca. Insa cei mai multi scriau poezii, dar nu prin cuvinte ci cu ajutorul luminii, prin fotografii. Atunci am redescoperit ca poti spune atat de multe cuvinte printr-o imagine. Asta m-a impresionat foarte mult si mi-am dorit sa incerc și eu. Primele mele fotografii au inceput ca un joc cu un mic telefon cu cameră foto pe care il aveam atunci. Imaginile erau foarte mici, iar asta ma facea sa fiu foarte foarte atent si selectiv cu ceea ce fotografiam. Am facut cu el mai multe fotografii pe pasiunea pentru fotografiecare le-am si publicat pe acel site si oamenii au inceput sa le urmaresca si sa ma incurajeze. Asta mi-a dat sperante. Mai apoi am luat un mic aparat de buzunar, a fost ceva extraordinar. Apoi am inceput sa fac si fotografii pe film. Filmul avea o caldura autentica si o bunatate pe care nu o regaseam in fotografiile digitale. Au fost multi oameni buni si multi fotografi pe acel site care m-au ajutat sa imi slefuiesc fotografiile. Am primit mai apoi si premii care m-au incurajat si mai mult sa merg mai departe. Cu pasiune pentru fotografie.

Atunci, la un moment dat, s-a intamplat. S-a întamplat ceva ciudat… mi-am dat seama ca pot sa citesc cine sunt oamenii din spatele fotografiilor. Care sunt valorile lor, care sunt visele, care sunt credintele lor, care le sunt fricile, care le sunt durerile. Am putut sa ma conectez cu ei cum nu o mai făcusem niciodata. Citind fotografiile oamenilor de pe site mi-am facut multi prieteni buni. Unul dintre prieteni era dintr-o tara indepartata, nu l-am vazut niciodata, dar de care am devenit foarte apropiat si am făcut proiecte si fotografii impreuna. Aceea a fost o perioada de vis. Spuneam povesti. Si citeam povestile altora. Traiam pasiunea pentru fotografie.

Apoi, la 23 de ani, s-a mai intamplat ceva si mai frumos si neașteptat: am vazut cateva fotografii care erau foarte familiare si calde. Parca le mai vazusem candva demult cand eram copil. Parca le făcusem chiar eu candva demult. Am cautat sa aflu cine este persoana din spatele lor. Era o fata. Dupa o vreme,  faceam mereu fotografii impreuna. Pana cand, intr-o zi, fara sa imi dau seama cum, fata aceasta a devenit sotia mea. Viata ne-a purtat pe drumuri noi. Eu am inceput sa lucrez intr-un loc iar ea in altul. Dar am continuat sa facem fotografii din pasiune, in timpul nostru liber, mai mult pentru noi, pentru amintirile noastre si pentru prieteni. Era spatiul nostru de evadare, jocul nostru care ne facea sa ne simtim liberi si sa ne pastram copii asa cum eram cand ne-am cunoscut.

De la un timp, ne-am dorit tot mai mult sa petrecem mai mult timp împreuna. Asa ca am transformat pasiunea pentru fotografie intr-un business. Am imbinat dragostea pentru fotografie cu viata personala si cu munca pentru a nu le desparti. Asa ni s-a părut firesc. De cand am inceput sa lucram impreuna, lucrurile au crescut foarte frumos. Am cunoscut multi oameni noi care ne-au sustinut si ne-au ajutat. Insa nu a fost mereu usor. Am trecut si prin momente dificile profesionale si personale care au pus limitele noastre personale si relatia la incercare, dar cred ca pasiunea comuna pentru fotografie ne-a tinut uniti mereu si ne-a dat incredere sa mergem mai departe pe drumul nostru.

Cred ca pasiunea pentru fotografie mi-a darut extrem de mult. Practic viața mea nu ar putea exista fara ea. Si  imi doresc in fiecare zi sa pot da înapoi ceea ce am primit. Fotografia inseamna “a scrie cu lumina”. Eu scriu povesti cu lumina, povestesc intamplari, ganduri, emotii, idei. Cred ca sunt privilegiat pentru ca pot cunoaste in fiecare zi oameni noi avand toate profesiile, din toate ramurile sociale, cu atat de multe moduri de a trai si de a privi lumea. E un alt cadou pe care mi-l face fotografia zi de zi.

Cred ca fiecare pasiune este speciala. Este o chemare si un dar pe care l-ai primit si pe care e bine sa il inmultesti dand inapoi. Si urmand aceasta chemare te vei regasi si te implinești ca om.

 

Va invitam sa descoperiti alte materiale despre pasiuni, pe blog:

Sa ii incurajam pe copiii nostri sa isi urmeze pasiunea

Talentul arata ceea ce nu vedem

PASIUNEA DE A SCRIE pentru Maria Mazilu

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *