Rodica Lupu: Antiparenting

Rodica Lupu: Antiparenting sau despre restaurarea parintelui ca autoritate. Poate ca acest material nu este foarte simplu de parcurs, dar mesajele sunt clare si au menirea sa ne invite la reflectie.

 

Pentru ca am acceptat sa scriu pe un subiect foarte delicat, tocmai de 8 martie, ziua mamelor, este necesar sa incep prin a face o distinctie clara si raspicata:

A citi o carte nu inseamna a asimila in totalitate omul care a scris-o si toate ideile lui.

A nu fi de acord cu un om in putine sau in multe privinte nu inseamna ca acesta nu poate avea lucruri importante de spus, cu care poti fi de acord.

A sustine o idee a unui om nu inseamna a susține tot ce face omul, dupa cum a te disocia de un fapt al unui om nu inseamna a te dezice de acela.

Fac aceste precizari pentru ca inca nu avem obisnuinta, in spatiul public romanesc, de a face clar distinctia intre ideile unui om, faptele lui si persoana in sine.

Ideile, si nu omul Savatie Bastavoi, in oricare din rolurile sale sociale, le punem astazi in discutie.

Deci, va propun sa vedem cateva idei propuse in Antiparenting.

 

A fi parinte nu este o meserie, o vocatie sau un proiect. Este un privilegiu si in acelasi timp un dat natural pentru om, ca pentru orice mamifer. Despre aceasta naturalete a capacitatii de a fi parinte vorbeste Savatie Bastovoi, in cartea sa, propunand un discurs bine ancorat in real, in contextul dezbaterii despre parenting, concept pe care, de altfel, il critica aspru.

Critica lui Bastovoi se refera pe de o parte la incercarea in sine de a sistematiza si norma in exces comportamentul parental si relatiile de familie, iar pe de alta parte la o serie de principii pe care se bazeaza si in jurul carora graviteaza in linii mari discursul despre parenting.

Dintre ideile cu care Bastovoi nu accepta sa se impace, una revine recurent, respectiv cea de iubire neconditionata. Autorularata cum iubirea parintelui este necesar sa se manifeste dintr-o pozitie de autoritate, din care tatal sau mama normeaza universul copilului si il invata pe acesta ce este bine si ce este rau, ce merita cultivat, ce comportamente sunt dezirabile si ce trebuie evitat, desigur, cu explicatiile de rigoare. Libertatea nu este necesara la varsta copilariei, pentru ca un copil nu este pregatit sa fie liber, pana cand nu are bine structurat un sistem de valori, un set de criterii care sa ii permita sa opteze cu adevarat liber. Cel mai important lucru pe care l-am invatat de la parintii mei este ca un copil trebuie sa fie bun, priceput si modest, spune Bastovoi.

Cuvantul trebuie, atat de aspru criticat in teoriile contemporane despre parenting, este restaurant pe deplin de Bastovoi, care considera ca un parinte responsabil nu se poate aseza pe o pozitie de egalitate cu copilul, pentru ca nu poate fi vorba de egalitate pana cand copilul nu se dezvolta complet, din punct de vedere moral si al constiintei de sine. Nu trebuie inteles in nici un fel ca autorul anuleaza drepturile copilului, asa cum s-a mai speculat pe marginea viziunii sale. Dimpotriva, Bastovoi restaureaza aceste drepturi intr-o ordine fireasca, naturala, a lucrurilor, in care parintele are nu dreptul, ci obligatia de a stabili norme si limite copilului si de a-i oferi un prim sistem coerent de valori si criterii cu ajutorul caruia el sa inceapa sa cunoasca lumea intr-o maniera structurata.

Ceea ce critica Bastovoi este acel tip de iubire neconditionata care incapaciteaza copilul. Toleranta in exces sau gresit plasata este de fapt apanajul comoditatii, nu al iubirii. Iubirea presupune gandul constant la binele copilului pe termen lung, nu la confortul de moment. Vedem astazi un fenomen destul de amplu in randul tinerilor care in copilarie au fost iubiti neconditionat si care, ajunsi adulti, continua de multe ori sa locuiasca si sa depinda de parinti chiar si dupa varsta de 30 de ani. In SUA fenomenul este mai vechi, in Romania este la inceput si inca pus pe seama conditiilor economice dificile, dar in realitate un copil educat bine este exact acela care devine un adult apt sa faca fata oricaror provocari, pentru ca educatia are tocmai scopul de a-l ajuta sa se dezvolte progresiv, pentru ca la maturitate sa se poata adapta conditiilor mediului in care traieste si sa poata raspunde corespunzator propriilor nevoi si solicitarilor sociale.

Traim paradoxul de a avea o societate de copii independenti si liberi, detasati de parinti, dar in acelasi timp suntem inconjurați de tineri adulti complet dependenti de parintiilor. Nu cumva tocmai aceasta independent cultivata prea devreme arunca in aer baza pe care ar fi trebuit sa se construiasca un caracter solid si un adult autonom social și economic?

Ca o concluzie generala, Bastovoi indeamna parintii sa se ia in serios, sa aiba incredere in capacitatea lor naturala de a fi parinti, sa aiba mai mult discernamant in acceptarea noilor idei cu privire la normalitatea relatiei parinte-copil si a noii ideologii a parentingului si sa se intoarca la valorile traditionale, aceleasi de mii de ani, pe care trebuie sa le transmita temeinic copiilor.

Am ales sa fac abstractie, in acest foarte scurt comentariu pe marginea cartii Antiparenting, de referintele crestine ale autorului. Cartea este scrisa in spirit crestin, dar poate fi foarte bine citita de persoane care au alte credinte, referintele la mitologia biblica putand mijloci o utila familiarizare cu o serie de parabole care au rol educativ, dincolo de semnificatia lor crestina.

Optiunile lui Savatie Bastovoi cu privire la subiecte cum ar fi avortul sau adoptiile in familii de homosexuali sunt cele ortodoxe si pot pune in dificultate cititorii cu optiuni diferite, dar asta nu ar trebui sa ii impiedice pe acestia sa castige din lectura cartii acele idei cu care pot rezone fara sa isi anuleze sistemul propriu de valori.

La randul meu, am avut momente de discomfort la lectura, asa incat ma astept ca multi alti cititori sa aiba propriile semne de intrebare. Sa retinem insa cateva idei de reala utilitate practica pentru noi, anume ca parintele este si trebuie sa ramana o autoritate pentru copil, ca nu putem vorbi de indepenenta si autonomie la varsta copilariei, ci doar de o libertate a jocului si descoperirii, dar si aceasta inauntrul unor norme bine stabilite si respectate, ca iubirea neconditionata in sensul tolerantei fara masura poate duce la rezultate indoielnice si ca nu trebuie sa confundam slabiciunea cu blandetea, pentru ca blandetea este conditionata de rigoare.

Parintele trebuie sa isi asculte copilul, in timp ce copilul trebuie sa asculte de parinti. Ascultandu-si copilul, parintele poate intelege mai bine nevoile sale, dificultatile cu care se confrunta si poate identifica aptitudinile pentru a-i crea un mediu propice dezvoltarii acestora. Ascultand de parinti, copilul nu este impovarat cu sarcina de a decide pentru sine in toate aspectele vietii, sarcina care il depaseste neindoielnic, si are in schimb deplina libertate de a descoperi lumea, de a se descoperi pe sine, de a-si ascuti simturile si de a-si rafina gandirea, pentru a face fata numeroaselor decizii pe care va trebui sa le ia ca adult.

Despre Rodica Lupu:

Sunt student asiduu la scoala vietii de mama, care ramane pana in ultima zi o poveste cu final deschis. Nici cand lucrez la proiecte de milioane de euro, nici cand explic secretarilor de stat sau directorilor din ministerele altor tari legislatia europeana, nu simt nivelul de responsabilitate pe care il simt in calitatea de mama. Sa dai seama de ce fel de om va deveni un copil in douazeci de ani mi se pare coplesitor, dar daca te raportezi cu umilinta la aceasta misiune ce ti-a fost incredintata si, prin urmare, ti-o asumi cu incredere si curajul actiunii si al deciziei, toate intrebarile isi gasesc raspuns si toate problemele isi gasesc solutii. Insa aproape niciodata pe calea usoara.

Rodica are 13 ani de antreprenoriat, 13 ani de afaceri europene in administratia centrala si in proiecte internationale, 13 ani de implicare in societatea civila si peste 60 de milioane de euro atrasi din fonduri neramsursabile pentru clienti si parteneri (Loop Operations).

 

Alte articole din Experienta Parintilor, pe blog.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *