Valentina Neacsu revine cu un material despre teme. Va invitam sa descoperiti alte materiale scrise de ea pe blog.
A venit vacanta si, odata cu ea, supliciul temelor date de la scoala, in ciuda faptului ca de cativa ani buni se discuta, ba chiar se legalizeaza, interzicerea lor.
Sunt temele un rau necesar? Putem trai si deveni fara ele?
Cu siguranta raspunsul variaza in functie de cine il formuleaza, iar adevarul este multiplu.
Traditionalistii vor spune ca fara teme, adica fara exercitiu in afara clasei care sa fixeze cunostintele, copiii uita ce li s-a predat. Cei care gandesc mai critic, vor spune ca daca acele continuturi sau deprinderi au fost bine predate, temele devin de-a dreptul facultative, daca nu chiar inutile. Protectionistii vor spune ca elevii petrec suficient timp la scoala, au deci nevoie de pause suficient de mari sa se deconecteze.
Realitatea este ca nu doar abordarea de la clasa este cea care conteaza. Elevii sunt si ei diferiti: unora le place sa lucreze si acasa, altii au nevoie de exercitii suplimentare, in timp ce exista si categoria pentru care temele reprezinta un chin absolut inutil pentru ca invata rapid, bine, cu progrese usor de monitorizat, fara prea mare interventie din exterior.
Utile sau nu, poate ca nu putem afla niciodata adevarul. Dar este important de stiut ca alegerea temelor reprezinta o arta in sine.
Exista asadar cateva trasaturi esentiale:
In primul rand trebuie adaptate varstei. Vad prea des probleme de liceu in temele de matematica sau texte literare dificile in clasele mici. Este adevarat ca intelegerea lor poate fi ghidata prin concept specific varstei, dar consuma timp si energie, sunt greu de abordat in masa, inutile si chiar periculoase pentru ca din spiral invatarea devine o linie ascendenta usor de frant. In plus, unde ne grabim?
Apoi, trebuie sa fie variate. Sa dai doua pagini de problem matematice de acelasi tip sau sa ceri copierea unui text kilometric reprezinta demersuri fara substrat educativ.
In al treilea rand, asa cum actul de predare trebuie diferentiat si temele trebuie sa tina cont de particularitatile elevilor. Ideal ar fi ca pentru fiecare continut sa existe cerinte care sa mearga de la simplu la complex, de la usor la greu, iar elevii sa aiba libertatea de a alege anumite sarcini care li se par potrivite, motivante, tentante.
Sa nu uitam timpul de rezolvare. Nu exista recomandari clare in acest sens, ideal ar fi ca temele sa nu ocupe tot timpul liber al elevilor. Ei trebuie sa se odihneasca, sa se deconecteze, sa aiba hobby-uri, sa practice diverse sporturi si da, oricat de ciudat ar suna, sa se plictiseasca.
Si nu in ultimul rand sa existe un ajutor real, fara judecati de valoare in cazul in care au existat neclaritati sau neputinta de a rezolva anumite cerinte. A da teme si a uita de ele sau a pedepsi elevii ca nu au stiut sa le efectueze este nefiresc, impotriva oricaror principii educative.
Ideal ar fi ca si atractivitatea sa fie printer preocuparile celor care dau teme pentru acasa. Acestea ar trebui sa stimuleze, sa creeze curiozitatea de a descoperi, sa atraga. Stiu ca pare imposibil, dar chiar exista teme frumoase si teme urate, ambele la fel de usor de oferit.
La final mi-as permite sa concluzionez ca volumul si calitatea temelor date acasa reprezinta un indicator al calitatii actului educativ. Cu alte cuvinte sta la indemana cadrelor didactice sa transforme temele in antrenamente placute sau intr-o perpetua durere de cap colectiva.
Despre Valentina Neacsu
Licentiata in Stiintele Educatiei, Valentina are o indelunga experienta in Recrutare si Selectie, Consultanta HR si Manageriala. Este mama, antreprenor si blogger. O puteti gasi pe www.valentinaneacsu.ro.