Valentina Neacsu: lumea este a celor curajosi

Valentina Neacsu

Valentina Neacsu are o viziune speciala despre educatie. Scrie mult in zona aceasta, pornind de la experientele personale. Va invitam sa descoperiti abordarea ei.

  1. Care este cea mai mare schimbare petrecuta la venirea pe lume a copilului tau?

N-as putea sa o numesc pe cea mai mare. Fiecare nastere mi-a schimbat corpul, prioritatile, programul zilnic, viata, comportamentul. Oricat de pregatita am fost si oricat am analizat optiunile, pentru ca stiam ca nu ma pot baza decat pe mine, tot am fost surprinsa, bulversata, pusa in dificultate de noutatile aparute.

  1. Cere este cel mai bun sfat primit si ce sfat ai dori sa dai tinerilor parinti?

Mama imi spunea mereu sa fac copiii cat sunt tanara si ii dau dreptate, mai ales ca nu am ascultat-o in totalitate! Este infinit mai usor sa cresti copii atunci cand viata inca nu te-a tabacit: ai mai multa relaxare, mai putina frica, mai multa energie, mai putine idei fixe.

Probabil ca voi face si eu aceasta recomandare baietilor mei. Dar pentru cititorii pe care nu-i cunosc am un alt sfat: sa fie realisti! Societatea moderna idealizeaza venirea pe lume a copiilor. Avem senzatia ca este ceva simplu, care aduce cu sine doar lucruri pozitive. Realitatea este ca desi a avea copii este o uriasa bucurie, este si o imensa responsabilitate care vine la pachet cu multiple frici, frustrari, dificultati de adaptare. Ajuta asadar o viziune ponderata si un echilibru in a privi rolul nostru parental.

  1. Care este intrebarea cea mai simpatica ivita din curiozitatea copilului tau?

Am doi baieti foarte iscoditori, care mi-au pus serios la incercare creativitate si cunostintele despre lume, viata, forte fizice, fenomene sociale sau naturale. Cea mai recenta intrebare capcana este „ce inseamna si cum arata nimic” si a fost pusa de cel mic, care are 4 ani si jumatate. A defini vidul, zero-ul, nimicul nu-i deloc usor, abia acum am invatat asta.

  1. Numeste 3 valori pe care doresti sa le transmiti?

Eu cred ca lumea este a celor curajosi, care stiu sa comunice si sa echilibreze situatiile conflictuale. Asta incerc sa ii invat: curajul, abilitatea de a comunica si asertivitatea. Ridicate la rang la valori personale si profesionale, nu doar abilitati.

  1. Cum reusesti sa echilibrezi timpul petrecut la job cu cel alocat familiei? Care este activitatea preferata cu copilul tau?

Recunosc ca motivul principal pentru care am ales calea antreprenoriatului a fost acela de a putea fi creatoarea propriului meu program. Desi dezechilibre vor exista intotdeauna, uneori serioase, este acum imi este mai usor sa echilibrez balanta.

Indeletnicirile noastre preferate sunt jocurile de tot felul: de rol, de perspicacitate, de constructie, de vocabular. Avand formare pedagogica, deseori activitatile noastre au scop bine definit de invatare.

  1. Cum te raportezi la sistemul de invatamant? Ce asteptari ai?

La primul copil asteptarile au fost uriase si s-au dovedit a fi nu doar nerealiste dar si cu potential daunator. Acum mi-am ponderat viziunea si inteleg ca devenirea copiilor mei este si rezultatul educatiei de la scoala, dar mai ales a celei de acasa, a alegerilor pe care sunt dispusi sa le faca, a motivatiei pe care o au, a oportunitatilor care li se ofera si pe care le sesizeaza. Si nu in ultimul rand, al sprijinului pe care il primesc de la noi, parintii, si de la formatorii pe care ii intalnesc la scoala si nu numai.

  1. Cum definesti succesul pentru copilul tau?

Intotdeauna am privit educatia ca pe un demers cu bataie lunga. Daca baietii mei vor avea curajul sa faca alegerile pe care le simt a fi corecte, vor avea puterea sa se ridice dupa fiecare nereusita si posibilitatea de a trai confortabil, pentru mine acesta este succesul. Al meu ca parinte si al lor ca oameni.

  1. Care sunt cele mai mari provocari pe care le ai ca parinte?

Cea mai mare provocare este aceea ca in a fi parinte nu exista o reteta clara, cu ingrediente si cantitati. Nu stii niciodata ce urmeaza sau cum ai performat in etapa anterioara. Uneori ti se pare ca te descurci groaznic, dar rezultatele te contrazic. Alteori ai convingerea ca esti un parinte minunat si esti socat sa afli contrariul.

O alta provocare este aceea de a-ti gasi vocea autentica, interioara de parinte, instinctul natural. Intr-o lume care gandeste in etichete sau statistici, a decide ce este bine pentru tine si copilul tau poate fi ingrozitor de greu. Aparent exista un profil de „copil ideal” pe care societatea actuala l-a creionat: nascut natural, alaptat conform recomandarilor OMS, precoce cu olita, precoce apoi cu alfabetizarea, neaparat absolvent de liceu de top cu profil real, apoi de facultate cu meserie vocationala (medic, avocat, preot). A te desprinde de aceste coordonate pare o crima parentala care duce la ratarea certa a destinului copilului. Dar in goana de a educa acest ideal, uitam sa privim in sufletul nostru si in ochii copiilor nostri pentru a vedea daca sunt alegeri care chiar li se potrivesc.

Si nu in ultimul rand, a-ti lasa copilul sa fie propriul fauritor al destinului sau pare a fi dificil pentru parinti. Multi isi considera urmasii ca pe niste bucati amorfe de lut, din care trebuie sa modeleze, asemeni Creatorului, un om si un drum. Realitatea este ca nimeni nu se naste o tabula rasa, cu totii avem predispozitii, talente, vise, temperamente, calitati, defecte. Iar parintii pot ghida, sprijini, ajuta atunci cand li se cere, dar nu se pot erija in divinitati.

 

 

Daca tot am amintit mai sus de ingrediente, am sa-l spun pe cel pe care il folosesc cel mai des in relatia cu baietii mei: umorul. Radem impreuna de noi, de intamplari, de nereusite. Umorul ajuta mult la detensionarea situatiilor si la incarcarea bateriilor cu energie.

 

Familia noastra a luat nastere in anul 2000. In 2003 s-a nascut Cristian, in 2013 Cezar. Suntem asadar o familie preponderent masculina, cu preocupari si indeletniciri pe masura: avem cel putin 25 de mingi, 3 cosuri de basket, 6 biciclete, 6 trotinete, 4 skateboard-uri.

Rezolvam totul cu o gluma. Ne certam in mod democratic. Impartim sarcinile dupa merite, astfel incat mie imi revin multe din cele casnice. Dincolo de orice divergenta de opinie sau viziune, stim ca ne putem baza oricand unii pe altii!

 

Alte materiale din Experienta Parintilor pe blog

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *