”Copiii nu au nevoie de parinti extraordinari, ci de fiinte umane care sa vorbeasca limba lor si care să fie capabili sa patrunda in inima lor”- ( ” Parinti straluciti, profesori fascinanti”- Augusto Curry)
”Perioada prescolara inregistreaza primele achizitii fizice, emotionale si intelectuale, astfel incat, atunci cand se simt bine, prescolarii sunt inventivi, curiosi, dornici si independenti. Dimpotriva, cand le este rau, devin incapatinati, inhibati si dependenti de parinti.
Atat personalitatile lor cameleonice, cat si incapacitatea de a se folosi de logica adultilor le provoaca reactii inflexibile fata de lectiile de viata.
Prescolarii traiesc intr-o lume provocatoare in egala masura si pentru ei, la fel ca si pentru cei mari, si a fi invatati cum sa se comporte- ceea ce inseamna cu a fi disciplinati – seamana uneori cu a lucra pamantul fertil, iar alteori cu a-ti lovi capul de un perete de caramida.” ( ” Disciplina fara tipete si palme”- J. Wycoff/ B.C. Unell)
Observatiile psihologilor americani suna cunoscut pentru multi dintre parinti. Diferentele de varsta, de experiente, care despart parintii de micutii lor prescolari se resimt de foarte multe ori- in idei, sentimente, reguli si multe alte aspecte- si uitam: copiii au propriile lor nevoi, dorinte si sentimente pe care nu le pot exprima intotdeauna cu mare exactitate.
Prima si cea mai importanta misiune a parintilor este sa-i invete pe cei mici cum sa se comporte la un nivel pe care ei sa-l inteleaga. Confruntarea cu ” isteriile” acestora nu ar fi bine sa se finalizeze doar cu restabilirea linistii si a ordinii din casa ci să implice si cum să-i invete sa faca față furiei si frustrarii intr-un mod eficient.
Aceeasi psihologi subliniaza ideea ca un copil creste puternic si sanatos intr-un climat in care parintii îi accepta temperamentul innascut, il ajuta sa-si dezvolte simtul responsabilitatii, il invata cum sa ia decizii si sa rezolve probleme, fara a resimti greselile si provocarile niste dezastre, toate acestea intr-un mediu familial cald si iubitor, construit pe incredere reciproca.
A fi parinte face ca fiecare zi petrecuta cu copilul tau sa fie o provocare. Mai ales cand constati ca uneori ” l-a luat pe nu! in brate”! Nu întelegeti ce se intampla, reactionati – si nu intotdeauna in modul cel mai potrivit.
Atunci..actionati!
Care este cuvantul pe care micutul il aduce cel mai des? Imediat ce a inceput sa mearga si sa descopere lumea aude: ” Nu pune mana acolo!”, ” Nu te duce acolo!”, ” Nu e voie sa…”, ” Nu!….”. De ce va mirati cand primiti un raspuns care incepe sau se limiteaza la ” Nu!”?
Cum procedati cand primiti invariabil acelasi raspuns? Poate ar fi important sa incepeti cu revizuirea comportamentului dvs, al adultilor.
Cea mai bună modalitate de a evita raspunsul inevitabil este sa limitati posibilitatile de utilizare a acestuia, ocolind cat mai mult intrebarile care au drept raspuns ”da” sau ”nu”. Nu este cazul sa tratati fiecare raspuns negativ intocmai, dar asta inseamna sa cunoasteti nevoile si dorintele copilului, astfel incat sa puteti distinge cand este un ” nu” real si cand poate semnifica un ”da” sau orice altceva.
Inainte sa spuneti chiar dvs. ” nu” ar fi bine sa reflectati! Poate nu este chiar atat de important un anumit lucru si puteți evita acest cuvant!
Cu putina atentie, puteti sa-i adresati cat mai putine intrebari la care poate răspunde cu nu; intrebati-l cat mananca, nu daca mananca, spuneti-i sa vină ferm, fara sa-l intrebati daca vrea.Formulati instructiuni clare, fara a lasa loc interpretarilor.
Utilizati alte cuvinte care sa-l inlocuiască pe ”nu”- ”gata”, ”stop”, ”fii atent” etc. atunci cand comportamentul copilului este nedorit sau periculos. Cand spunem ”nu” de cele mai multe ori dorim sa-i schimbam copilului o atitudine – sa-l invatam deci sa se comporte altfel, dirijandu-i comportamentul.
Dr. Wycoff considera ca problema poate fi rezolvata. Cum?
Ce trebuie facut:
- Ignorati ” nu”-urile cand nu sunteti sigur ce a vrut copilul sa transmita;
- Dati –i mai multa atentie cand raspunde cu ”da”- in mod sigur copilul va reactiona pozitiv cand va primi zambete si laude pentru acest raspuns;
- Invatati-l sa spuna ” Da”- spunandu-i clar ca vreti sa-l auziti rostind cuvantul, incurajandu-l de cate ori o face;
- Lasati-l sa spuna si ”nu„- cand va doriti sa urmeze o indicatie si raspunde negativ, explicati-i ca intelegeti ce a spus si nu-i ignorati sentimentele, dar dumneavoastra decideti.
Ce trebuie evitat:
- Nu radeti si nu incurajati raspunsurile negative- va continua ca sa va starneasca o reactie;
- Nu va enervati- copilul va crede ca ii dati atentie pentru asta- in final ceea ce isi dorește este atentia din partea dvs. si cumva suprematia in relatia cu dvs.
De cele mai multe ori, motivul pentru care copiii nu au un comportament adecvat este sa va atraga atentia. Atunci cand li se acorda atentie, copiii se simt iubiti si de multe ori vor recurge la aceste comportamente pentru a va atrage atentia asupra lor.
” Copiii tai vor deveni exact ceea ce cred ca sunt. Daca se simt fara valoare, nedoriti si incompetenti, aceste simtaminte sunt ca un scenariu pentru viitor,pe care ei tind sa-l urmeze in viata. Dar atunci cand copiii se simt deosebiti, doriti si responsabili, nu exista nicio limita pe care sa n-o poată atinge. Potentialul lor este extraordinar” ( Kay Kuzma, 2007)
Bibliografie
-
- Curry, Augusto, ” Parinti straluciti, profesori fascinanti”, Editura For You,
- Kuzma, Kay, ” Ascultarea de bunavoie”,Casa de editura Viata si sanatate, 2007
- Pantley, Elizabeth, ”Parintele perfect”, Bussinestech International, 1999
- Wycoff, Jerry,& Unell, C. Barbara, ” Disciplina fara tipete si palme”, Editura Meteor Press, 2008
Irina Florenta Mihailescu este profesor pentru invatamantul prescolar, cu 20 de ani de experienta in educatia prescolara si consilierea parintilor, master in Management educational, dezvoltare profesionala in cadrul programului Comenius- specializare in Anglia( mobilitate individuala) si membru in echipa de proiect -proiect scolar multilateral Comenius, avand parteneri din Scotia, Slovenia, Turcia, Cipru. In present, Irina este director al Gradinitei cu p.p. nr. 40 din Ploiesti, pasionata de strategii educationale care cultiva creativitatea, starea de bine si bucuria invatarii.