Cum generez ambitie? MOTIVATIA-PASIUNEA

motivatia-pasiunea

Continuam programul dedicat ambitiei: Cum generez ambitie copilului meu pentru ca acesta sa-si indeplineasca obiectivele?

Specialistul Irina Tudorache ne propune acest al doilea articol este dedicat temei: Motivatia-Pasiunea

„Singurul mod de a reliza lucruri minunate este sa iubesti ceea ce faci”.  Steve Jobs

Autenticitatea, prezentata anterior (aici), te ghideaza spre aflarea lui cine sunt, un proces complex, generos in variabile, surprinzator in informatii noi, descoperite de multe ori situational, un demers care dureaza toata viata si pe care il recomand trait constient si asumat, cat mai devreme posibil. Acest parcurs, lasat la intamplare, genereaza confuzie, lipsa de sens, asa cum evidentia Viktor Frankl, profesor de neurologie si psihiatrie la University of Vienna Medical School, Distinguished Professor of Logotherapy la U.S. International University si fondator a ceea ce s-a numit ulterior Cea de-a treia scoala vieneza de psihoterapie (după psihanaliza lui Freud si psihologia individuala a lui Adler), in Omul in cautarea sensului vietii:

Cautarea sensului reprezinta motivatia prima a omului in viata, iar nu o „rationalizare secundara” a pornirilor sale instinctuale. Unicitatea si specificul sensului constau in faptul ca acesta trebuie si poate fi indeplinit numai de catre omul insusi. Numai astfel conceptul capata semnificatia care îi va satisface omului vointa sa de sens…In ceea ce ma priveste, n-as vrea ss traiesc de dragul „mecanismelor mele de aparare” si nici nu as fi gata sa mor de dragul „formelor mele de reactie”. Totusi, omul este capabil sa traiasca si sa moara pentru idealurile si valorile sale!

Un alt aspect generat este instrainarea, deconectarea de la ce ne dorim cu adevarat, fara a fi o exprimare a orgoliului, idee prezentata pe larg de Eckart Tolle in cartea „Un pamant nou”.

Astfel, ceea ce sunt poate genera motivatie de a pune in miscare resursele pentru a-mi indeplini obiectivele, atunci cand sunt constient de calitatile native, de structura mea de personalitate, de ceea ce doresc sa aprofundez si de ceea ce nu-mi doresc sa integrez din mediul social, unde imi sunt limitele si dacă sunt pregatit sa le accept si sa le depasesc. Toate acestea nu-mi asigura vointa, perseverenta de a ajunge la final. Atingerea obiectivelor personale nu este o certitudine pentru cei care si-au descoperit talentul de timpuriu, nici pentru cei care au depus un efort substantial in a se cunoaste; perseverenta se dobandeste. Efortul sustinut de a incerca toate variantele constiente pentru a dezvolta taria de caracter, prin exersarea abilitatilor cu scopul de a ajunge cea mai buna varianta a ta, AICI si ACUM, se invata.

Atat experienta cotidiana cat si cercetarea stiintifica (Sherman si Kim, 2004; Belschak, Verbeke si Bagozzi, 2006; Link 2006; Houser-Marko si Sheldon, 2006; Eniola si Adebiyi, 2007) confirma faptul ca implicarea motivationala (a fi atras de /a intenţiona atingerea unor obiective) si persistenta motivationala (a persevera comportamental si motivational in efortul spre atingerea unor obiective ambitioase) sunt doua elemente distincte, intre care exista o relatie slaba de interdependenta.

Dweck (1986, apud Gayer, Harvey si altii, 1994) a initiat o ipoteza alternativa pentru originile comportamentului persistent. Ea a afirmat ca, in privinta achizitionarii de noi informatii sau deprinderi, copiii care sunt motivati de cautarea si urmarirea scopurilor depun efort mai mare, comparativ cu cei motivati de obtinerea unor evaluari favorabile. Primii vor cauta provocri, vor persista in ciuda obstacolelor si vor exercita un efort substantial. In contrast, copiii, care sunt motivati sa obtina judecati favorabile de la ceilalti, lucreaza pentru a atinge performanta, dar au tendinta de a evita provocarile si au o persistenta motivationala limitata.

Cu alte cuvinte, este importanta aprecierea copiilor, ca factor de încurajare pentru a le contura stima de sine si potentialul in realizarea unei sarcini, dar acest aspect sa nu genereze un scop in sine.

Implicarea motivationala este o atractie spre indeplinirea unui scop, care, tradusa in obiective bine definite, devine un proces cognitiv care poate genera ceea ce numin persistenta motivationala (ambitie), ce antreneza utilizarea resurselor native si poate induce intr-un mod natural performanta.

Atunci cand copilul dumneavostra construieste un lego, rezolva un puzzle sau efectueaza o tema, putem evalua, dar si incuraja motivatia (implicarea emotionala, persistenta motivationala) prin analiza urmatorilor factori:

Efortul – energia pe care copilul o depune in slujba atingerii unor obiective motivationale; forta cu care acesta o duce la indeplinire, actiuni orientate spre scop.

Recomandare: Prezentati copilului scopul intr-un mod atractiv, utilizand exemple din zona lui de confort!

Increderea – increderea pe care copilul o are in capacitate sa de a folosi abilitatile, in slujba atingerii obiectivelor stabilite anterior; a face fata problemelor sau provocarilor intampinate.

Recomandare: Evidentiati-i calitatile! Ce face bine, cu ce rezultate.

Perseverenta in efortul directionat spre atingerea unor obiective stabilite anterior; a rezista motivational in ciuda obstacolelor, dificultatilor sau duratei sarcinii; incapatanarea orientata spre atingerea obiectivelor stabilite anterior.

Recomandare: Prezentati copilului importanta si satisfactia de a ajunge la final! Reamintiti-i scopul!

Scop – cautarea si alegerea unor obiective incitante si a schita mintal strategii de atingere a lor; a fi atent la noi oportunitati.

Recomandare: Ghidati copilul in a gasi si utiliza mai multe variante de rezolvare! Invatati-l sa evalueze impactul pentru fiecare varianta!

Organizarea – planificarea si organizarea efortului in vederea atingerii obiectivelor dificile, a identifica resurse necesare, a crea conditiile propice realizarii sarcinilor; a urmari cu consecventa aplicarea pas cu pas a etapelor planificate anterior.

Recomandare: Ghidati copilul in a-si identifica si planifica resursele avute la dispozitie!

Concentrarea – focalizarea pe esential, pe activitatile asociate scopului si motivatiei principale; a fi absorbit de ceea ce face; a fi rezistent la factorii perturbatori.

Recomandare: Ghidati-l pentru evaluarea pe etape a procesului de executare a sarcinii! Reamintiti-i in permanenta scopul!

Obstacol – a insista in fata obstacolelor, a cauta si gasi solutii alternative de depasire constructiva a lor, a folosi flexibilitatea in sensul gasirii unei solutii alternative de atingere a obiectivelor initiale.

Recomandare: Prezenţati-i obstacolele ca provocari, pe care el este cu siguranta capabil sa le depaseasca! Obstacolele nu sunt limitari!

Competitivitatea cu sine –nevoia de a fi in competitie cu sine, de a fi mai bun  si de a-si depasi conditia prin a dezvolta abilitatile  necesare scopului.

Recomandare: Prezentati-i sarcina, scopul, obstacolul ca un mijloc de a fi mai bun, si de a se bucura de satisfactia rezultatului realizat cu succes!

 

Alegerea unor obiective, sarcini aliniate cu structura de personalitate a copilului este primul factor in a genera motivatia, si acest aspect se realizeaza prin observarea atenta a acestuia in medii variate. Perseverenta motivationala poate fi cultivata prin exersarea elementelor prezentate mai sus, prin cultivarea unui cadru necesar, reper pentru abordarea scopului/obiectivelor/sarcinii alese.

Procesul de educatie este o devenire constienta prin cunoasterea si incurajarea copilului in a fi cea mai bună versiunea a sa, generata de un cadru sustinut de parinte, educator si mediul ghidat de ei, pentru ca acesta sa-si creasca in mod consecvent persistenta motivationala (ambitia).

De retinut: Parintele este modelul cu impactul cel mai mare asupra educatiei copilului si el poate incuraja cel mai bine perseverenta prin ghidarea acesteia. Dar, sa nu uitam ca, daca noi nu practicam acest demers, ci doar il predicăm, el nu este credibil si demn de urmat in ochii copilului.

“Educaţia cea mai rea este sa lasi copilul sa penduleze intre vointa lui si vointa ta.”Jean-Jacques Rousseau

motivatia-pasiunea
Irina Tudorache

Subiectul urmatorului articol nuanteaza importanta dezvoltarii unei paradigme de gandire, necesare in realizarea unei sarcini de catre copil, pentru a genera o abordare constructiva si pozitiva.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *